Dacă ai diabet sau ești la risc de a dezvolta această boală, probabil ai auzit sfaturi contradictorii despre alimentație. Să reduci carbohidrații. Să numeri caloriile. Să eviți alimentele procesate. Dar de ce există atât de multă neînțelegere? Răspunsul se află într-o dezbatere științifică fascinantă despre modul în care funcționează, de fapt, creșterea în greutate – iar înțelegerea acestei dezbateri te poate ajuta să iei decizii mai bune pentru sănătatea ta metabolică.
Din 1975, ratele de obezitate la nivel mondial s-au triplat, iar diabetul de tip 2 a urmat o traiectorie similară. În ciuda deceniilor de campanii de sănătate publică ce îndeamnă oamenii să „mănânce mai puțin și să se miște mai mult”, problema continuă să se agraveze. Aceasta i-a determinat pe cercetători să se întrebe dacă înțelegem cu adevărat ce determină creșterea în greutate și bolile metabolice.
Două modele științifice concurente se află în centrul acestei dezbateri, fiecare cu implicații profunde asupra modului în care gândim prevenția și gestionarea diabetului.
Viziunea Tradițională: Modelul Bilanțului Energetic
Modelul Bilanțului Energetic (MBE) a dominat știința nutriției din anii 1950. Principiul său de bază este simplu: creșterea în greutate apare atunci când consumi mai multe calorii decât arzi. Gândește-te la corpul tău ca la un cont bancar – dacă depozitele depășesc retragerile, soldul tău crește.
Acest model a evoluat semnificativ de-a lungul timpului. Susținătorii moderni recunosc că nu toate caloriile sunt egale. O sută de calorii dintr-o băutură racoritoare cu zahăr afectează organismul diferit decât o sută de calorii din piept de pui. Cu toate acestea, adepții MBE susțin că aportul caloric total rămâne cel mai important factor pentru gestionarea greutății.
Cum Explică MBE Obezitatea Modernă
Modelul Bilanțului Energetic actualizat indică alimentele ultraprocesate drept principalul vinovat al creșterii ratei de obezitate și diabet. Aceste alimente – precum chipsurile, biscuiții, mesele congelate și băuturile îndulcite – sunt:
- Ieftine și convenabile
- Încărcate cu calorii în volume mici
- Proiectate să fie hiperpalatabile (plăcute intens la gust)
- Potential addictive, activând centrele de recompensă ale creierului similar opioizilor
Cercetările arată că aceste alimente pot literalmente să-ți remodeleze creierul. Studii pe șoareci au demonstrat că dietele bogate în grăsimi pot altera căile neuronale, făcând creierul să prefere și să caute activ aceste alimente. Această știință emergentă despre interacțiunea intestin-creier ajută la explicarea motivului pentru care este atât de dificil să reziști alimentelor procesate odată ce ai început să le consumi.
Sustinând modelul, studiile care compară dietele bogate în carbohidrați și sărace în grăsimi cu diete sărace în carbohidrați și bogate în grăsimi arată diferențe neglijabile în pierderea în greutate atunci când caloriile sunt controlate. Aceasta sugerează că aportul caloric total contează mai mult decât compoziția macronutrienților.
Problemele Acestui Model
În ciuda dominației sale, MBE se confruntă cu critici serioase. Profesorul David Ludwig de la Harvard Medical School și jurnalistul științific Gary Taubes susțin că:
Nu a funcționat: Decenii de mesaje despre „mănâncă mai puțin, mișcă-te mai mult” nu au redus rata obezității
Este descriptiv, nu explicativ: Modelul descrie ce se întâmplă (desechilibru caloric), dar nu și mecanismul fiziologic de bază
Studiile ar putea fi prea scurte: Multe studii alimentare durează doar câteva săptămâni sau luni, posibil ratând adaptările metabolice pe termen lung
Este prea complex pentru a fi util: Cu atât de mulți parametri, modelul nu poate genera ipoteze clare, testabile sau intervenții practice
Viziunea Alternativă: Modelul Carbohidrat-Insulină
Modelul Carbohidrat-Insulină (MCI) răstoarnă gândirea convențională. În loc ca supraalimentarea să cauzeze creșterea în greutate, MCI propune că există ceva la alimentele moderne – în special carbohidrații cu indice glicemic mare – care programează hormonal corpul să depoziteze grăsime, lucru care ulterior duce la supraalimentare.
Aceasta este deosebit de relevant pentru persoanele cu diabet sau prediabet, deoarece se concentrează pe insulină – un hormon cu care ești deja familiarizat.
Cum Funcționează MCI
Potrivit acestui model, iată ce se întâmplă când consumi carbohidrați cu indice glicemic mare (pâine albă, orez alb, dulciuri, cartofi):
Zahărul din sânge crește rapid: Aceste alimente se descompun rapid în glucoză
Insulina crește în valuri: Pancreasul eliberează cantități mari de insulină pentru a gestiona glucoza
Energia este stocată: Nivelurile ridicate de insulină semnalează ficatului și mușchilor să depoziteze glucoza, iar excesul este transformat în trigliceride și stocat în celulele adipoase
Arderea grăsimilor se oprește: Când insulina este crescută, corpul nu poate accesa ușor grăsimea depozitată ca sursă de energie
Foamea crește: Cu energia blocată în depozite, creierul percepe o lipsă de energie și semnalizează foamea, determinându-te să mănânci mai mult
MCI consideră obezitatea mai degrabă o „problemă de distribuție a caloriilor” decât una de consum excesiv. Corpul depozitează prea multă energie în țesutul adipos și nu o face disponibilă pentru utilizare, creând un cerc vicios.
La persoanele cu diabet de tip 2, modelul este convingător deoarece rezistența la insulină – o caracteristică a bolii – înseamnă că organismul trebuie să producă și mai multă insulină pentru a gestiona glicemia, ceea ce poate agrava problema stocării grăsimii.
De Ce Sunt Sceptici Oamenii de Știință
În ciuda atractivității sale, MCI se confruntă cu provocări științifice majore:
Contradicția culturală: Multe populații consumă diete bogate în carbohidrați, dar au rate scăzute de obezitate. Kitavanii din Papua Noua Guinee mănâncă o dietă cu 70% carbohidrați, în principal din cartofi dulci și fructe, totuși obezitatea este practic inexistentă. Dieta tradițională japoneză, bogată în orez, a fost asociată cu rate reduse de obezitate timp de decenii.
Indicele glicemic nu contează prea mult: Studiile arată că dietele cu indice glicemic scăzut nu sunt semnificativ mai bune pentru slăbit pe termen lung decât dietele cu indice glicemic mai ridicat, atunci când caloriile sunt egale.
Studiile pe animale îl contrazic: Surprinzător, șoarecii hrăniți cu diete cu indice glicemic ridicat au consumat de fapt mai puține calorii și au câștigat mai puțină greutate, în ciuda nivelurilor mari de insulină – opusul a ceea ce prezice MCI.
Faza lipsă: MCI propune o „fază dinamică” a dezvoltării obezității în care glucoza și acizii grași din sânge sunt reduși, dar această fază nu a fost observată niciodată în studiile reale.
Dovezile genetice indică altceva: Cercetările sugerează că genele care influențează greutatea corporală sunt mai degrabă asociate cu funcția cerebrală și reglarea apetitului decât cu semnalizarea insulinei sau metabolismul celulelor adipoase.
Schimbarea constantă a ipotezelor: Cea mai recentă variantă a MCI s-a îndepărtat de afirmația principală conform căreia acțiunea insulinei asupra celulelor adipoase determină foamea și creșterea în greutate, propunând în schimb o explicație vagă, „integrată, multi-organ, multi-hormonală” care nu are mecanisme clare.
Unde Ne Aflăm?
În 2022, cercetători de top în domeniul obezității s-au reunit la o conferință a Royal Society pentru a discuta aceste modele concurente. Concluzia sinceră? Știința rămâne incertă. Ambele tabere au cerut mai multe cercetări – studii mai bune pentru a înțelege mecanismele obezității și experimente mai lungi, cu finanțare adecvată, ale diferitelor abordări dietetice.
Interesant este că cele două părți se apropie una de cealaltă. Majoritatea cercetătorilor recunosc acum că atât cantitatea, cât și tipul de calorii joacă probabil roluri importante în creșterea în greutate și sănătatea metabolică.
Ce Înseamnă Asta Pentru Gestionarea Diabetului Tău
În timp ce oamenii de știință dezbat mecanismele, câteva adevăruri practice au apărut, care îți pot ghida deciziile zilnice:
Alimentele Ultra-Procesate Sunt Adevărata Problemă
Ambele modele sunt de acord: alimentele ultra-procesate sunt puternic asociate cu obezitatea, diabetul de tip 2 și bolile metabolice. Aceste alimente sunt proiectate să-ți depășească semnalele naturale de sațietate, făcând ușor să consumi prea multe calorii. Minimizarea alimentelor procesate și concentrarea pe alimente integrale – legume, fructe, cereale integrale, leguminoase, nuci, semințe, pește și carne slabă – este una dintre puținele recomandări pe care majoritatea specialiștilor le susțin.
Stabilitatea Glicemiei Contează
Indiferent dacă insulina este factorul principal al creșterii în greutate sau nu, nivelurile ridicate de insulină împiedică arderea grăsimilor. Pentru persoanele cu diabet, menținerea unui nivel stabil al glicemiei prin mese echilibrate, suficiente proteine și fibre, și evitarea creșterilor rapide ale glicemiei susține atât gestionarea greutății, cât și controlul glicemic.
Bazele Încă Funcționează
Indiferent care model este corect, anumite comportamente susțin constant sănătatea metabolică:
- Activitate fizică regulată: Exercițiile îmbunătățesc sensibilitatea la insulină, ajută la reglarea apetitului și susțin gestionarea greutății
- Somn de calitate: Somnul deficitar perturbă hormonii care reglează foamea și glicemia
- Gestionarea stresului: Stresul cronic crește cortizolul, ceea ce poate agrava rezistența la insulină și favoriza depunerea grăsimii abdominale
- Program regulat de mese: Un orar constant al meselor susține ritmurile metabolice și controlul glicemiei
Personalizarea Este Esențială
Dezbaterea dintre aceste modele scoate în evidență un adevăr important: abordările diferite funcționează pentru persoane diferite. Unii indivizi cu diabet se simt foarte bine cu diete mai sărace în carbohidrați, având un control mai bun al glicemiei și o gestionare mai ușoară a greutății. Alții se descurcă excelent cu diete mai bogate în carbohidrați, dar bazate pe surse alimentare integrale.
Colaborarea cu echipa ta de îngrijire medicală pentru a găsi abordarea potrivită corpului, preferințelor și stilului tău de viață este mai importantă decât să urmezi rigid o dogmă dietetică.
Concluzia
Dezbaterea științifică despre ce determină creșterea în greutate și bolile metabolice rămâne nerezolvată, însă această incertitudine nu ar trebui să ne paralizeze. Epidemiile de obezitate și diabet reprezintă crize urgente de sănătate publică, care cer acțiuni chiar și în timp ce cercetările continuă.
Ce știm cu certitudine este că creșterea dramatică a consumului de alimente ultra-procesate merge în paralel cu creșterea obezității și a diabetului. Știm că aceste alimente sunt concepute pentru a fi supraconsumate. Și știm că revenirea la un model alimentar centrat pe alimente integrale, minim procesate, îmbunătățește constant rezultatele sănătății metabolice.
În loc să aștepți ca oamenii de știință să ajungă la un consens, concentrează-te pe ceea ce poți controla: alege alimente adevărate în locul produselor procesate, fii activ fizic, prioritizează somnul și gestionarea stresului și colaborează cu furnizorii tăi de servicii medicale pentru a monitoriza glicemia și sănătatea metabolică generală.
Poate că nu există dieta perfectă care să funcționeze pentru toți. Dar o dietă bazată pe alimente integrale, nutrienți echilibrați și obiceiuri sustenabile poate funcționa pentru tine – indiferent care model științific se va dovedi într-un final cel mai corect.
Referințe
Ludwig, D. S., Aronne, L. J., Astrup, A., de Cabo, R., Cantley, L. C., Friedman, M. I., Heymsfield, S. B., Johnson, J. D., King, J. C., Krauss, R. M., Lieberman, D. E., Taubes, G., Volek, J. S., Westman, E. C., Willett, W. C., Yancy, W. S., Jr, & Ebbeling, C. B. (2021). Modelul carbohidrat-insulină: o perspectivă fiziologică asupra pandemiei de obezitate. The American Journal of Clinical Nutrition, 114(6), 1873–1885.
Hall, K. D., Guo, J., Courville, A. B., Boring, J., Brychta, R., Chen, K. Y., Darcey, V., Forde, C. G., Gharib, A. M., Gallagher, I., Howard, R., Joseph, P. V., Milley, L., Ouwerkerk, R., Raisinger, K., Rozga, I., Schick, A., Stagliano, M., Torres, S., Walter, M., … Chung, S. T. (2021). Efectul unei diete vegetariene, sărace în grăsimi versus o dietă ketogenică, bogată în alimente de origine animală, asupra aportului energetic ad libitum. Nature Medicine, 27(2), 344–353.
