De ce strămoșii noștri nu făceau diabet? Înțelepciune antică pentru sănătatea modernă
În clinica mea, întâlnesc frecvent pacienți care se luptă cu diabetul de tip 2 — o afecțiune care a atins proporții epidemice în lumea modernă. Totuși, dacă privim înapoi în istoria omenirii, diabetul era extrem de rar. Strămoșii noștri paleolitici, deși nu beneficiau de medicină modernă, reușeau cumva să evite această boală metabolică, care acum afectează peste 400 de milioane de oameni la nivel global. Ce s-a schimbat? Și, mai important, ce putem învăța din stilul de viață al strămoșilor noștri pentru a inversa această epidemie modernă?
Metabolismul uman ancestral: construit pentru o lume diferită
Corpul nostru nu s-a schimbat prea mult în ultimii 10.000 de ani, însă mediul nostru s-a transformat radical. Genomul uman a evoluat de-a lungul sutelor de mii de ani într-un mediu unde hrana era uneori rară, mereu neprocesată și trebuia obținută prin efort fizic semnificativ.
Strămoșii noștri trăiau într-o stare de flexibilitate metabolică — corpurile lor alternau eficient între arderea carbohidraților când hrana era abundentă și arderea grăsimilor în perioadele de lipsă. Această adaptare metabolică a fost crucială pentru supraviețuire. Ei experimentau în mod natural perioade de post, consumau alimente sezoniere și aveau o dietă diversificată, plină de nutrienți proveniți din surse neprocesate.
Dieta lor era compusă în principal din plante sălbatice, nuci, semințe, carne ocazională și fructe de sezon — alimente bogate în nutrienți și fibre. Important este faptul că nu consumau aproape deloc carbohidrați rafinați, zahăr procesat sau uleiuri industriale din semințe. Ideea de a avea trei mese mari pe zi plus gustări ar fi fost cu totul străină pentru ei.
Decalajul: Stilul de viață modern vs. biologia antică
Sărim în prezent, iar acum trăim într-un mediu pentru care corpurile noastre nu au fost niciodată proiectate. Acest decalaj evolutiv se află la baza epidemiei de diabet.
Un american obișnuit consumă aproximativ 69 kg de zahăr și 66 kg de făină pe an — adică aproape un kilogram de carbohidrați rafinați zilnic! Aceste alimente se transformă rapid în zahăr în sânge, forțând pancreasul să producă insulină în exces. În cele din urmă, celulele noastre devin rezistente la acest flux constant de insulină, ceea ce pavează drumul pentru diabetul de tip 2.
Dincolo de alimentație, alte aspecte ale vieții moderne contribuie la această problemă:
- Stresul cronic declanșează eliberarea cortizolului, care crește glicemia
- Privarea de somn dereglează hormonii foamei și sensibilitatea la insulină
- Toxinele din mediu interferează cu semnalizarea metabolică
- Comportamentul sedentar scade capacitatea mușchilor de a folosi glucoza
- Perturbarea microbiomului intestinal cauzată de antibiotice și alimente procesate afectează metabolismul
-
Respectă ritmul circadian: Aliniază-ți ciclul somn-veghe cu lumină naturală atunci când este posibil. Redu expunerea la lumina albastră după apus și acordă prioritate celor 7-8 ore de somn de calitate.
-
Gestionează stresul în mod intenționat: Practică mindfulness, respirație profundă sau alte tehnici de reducere a stresului zilnic. Amintește-ți că corpul tău nu poate distinge între un prădător și un termen limită — ambele declanșează același răspuns la stres.
-
Conectează-te cu comunitatea: Strămoșii noștri trăiau în grupuri sociale unite, care ofereau sprijin și sens. Conexiunile sociale puternice îmbunătățesc sănătatea metabolică prin multiple căi.
Știința este clară: diabetul de tip 2 este în mare parte o boală de stil de viață care poate fi prevenită — și adesea inversată — aplicând aceste principii ancestrale în context modern. Pacienții mei care adoptă aceste schimbări observă frecvent îmbunătățiri dramatice ale glicemiei, reușind adesea să reducă sau chiar să elimine necesitatea medicamentelor.
Strămoșii noștri ne-au lăsat o schiță puternică pentru sănătatea metabolică. Onorând biologia noastră evolutivă și folosind totodată știința modernă, putem revendica starea naturală de sănătate care ne aparținea prin naștere.
Referințe
Lindeberg, S. (2010). Food and Western Disease: Health and Nutrition from an Evolutionary Perspective. Wiley-Blackwell.
Pontzer, H., Wood, B. M., & Raichlen, D. A. (2018). Hunter-gatherers as models in public health. Obesity Reviews, 19(S1), 24-35.
